Conștiința

… ca un film

Chiar în acest moment, în mintea noastră rulează un film. E un film uimitor și complex.  Este în 3D și are sunet surround pentru că este ceea ce vedem, citim și auzim, acum. Acest film al nostru, al realității reflectate, are în plus față de celelalte, simțul mirosului, al gustului și al pipăitului. Percepe senzații corporale, durere, foame. Simte emoții ca furie sau fericire. Mai are și amintiri, precum scene din copilărie, ce pot să ruleze în fața ochilor noștri. Se aude permanent și o voce, ce însoţeşte fluxul gândirii conștiente.

În centrul filmului suntem noi, trăind toate acestea în mod direct. Acest film este fluxul conștiinței,  această experiența subiectivă a minții și a lumii.

După C.G.Jung conștiința este relația dintre conținuturile psihice și eu-ul, ca subiect al conșiintei.

Dar ce este eu-l? Azi pare simplu să răspundem: nu este tu sau el.

Însă, acest eu, al nostru, nu a venit odată cu noi pe acest pământ. Dacă ne-am referi doar la limbaj, la vărsta de 2-3 luni era doar gănguritul, adică emiterea de sunete scurte ca răspuns la diferite situații. La 6 luni a apărut lalațiunea, se emit și se repetă silabe precum ma, la, ta, pa, etc. La 8-9 luni este debutul înțelegerii, se execute ordine simple, iar la 10-12 luni primele cuvinte, cu deformări fonetice, mama, tata, papa.

De abea la 6-7 ani a apărut limbajul asonor, limbajul interior sau vocea interioară, care ne însoțește de atunci și de care aminteam mai devreme.

Înainte de eu, apare non-eu-l, adică tu. Spre vârsta de 3 ani copilul începe să se cunoască și să se simtă un subiect distinct, deosebit de ceilalți.

Dar, trebuie să ajungem la vârsta adultă pentru ca să găsim formulele cu ajutorul cărora putem să ne exprimăm individualitatea subiectivă. Vorbim despre conștiința de sine. Kant este cel care dezvoltă conceptul de “conștiență de sine“. El distinge in conștiența de sine atât o conștiință a intelectului cât și o conștiință a simțului intern.

Un alt concept, câmpul conștiinței, ce reprezintă „prezența noastră (a unui individ) în lume la un moment dat”, al subiectului conștient sau inconștient, a cărei calitate este influențată de factorii precum: percepții, trăiri afective, pulsiuni, imaginație, activitate, atenție, oboseală, epuizare, somnolență, somn etc.

Tipuri de conștiință: morală, social, profesională, de clasă, națională.

Ar fi prea multe fațete de abordat într-un singur articol, referitoare la conștiință.

Conștiința (termenul “conștiință” este derivat din termenul latin “con scientia” care înseamnă “cunoaștere” este sentimentul înțelegerii existenței personale și a integrării ei în univers. Este forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psihică a realității obiective prin intermediul senzațiilor, percepțiilor și gândirii, sub formă de reprezentări, noțiuni, judecăți, raționamente, inclusiv procese afective și voliționale. De asemenea, conștiința poate fi considerată și ca un sentiment pe care omul îl are asupra moralității acțiunilor sale.

Mai simplu, din punct de vedere psihologic, conștiința este un mijloc de cunoaștere a lumii exterioare si interioare.