Extraversia si introversia
Am descris astfel cei doi poli, extremele.
Extraversia se caracterizează prin: sociabilitate, trăiri emoţionale puternice, reacţii afective nestăpânite şi ample, tonus optimist, asumarea riscului, acţiune spontană şi impulsivă, preocupări practice, dorinţă de schimbare şi de nou, oscilaţii în activitate, nepăsare, indolenţă, tendinţă de a fi agresiv şi de a reacţiona prompt la frustrare;
Introversia se caracterizează prin: introspecţie, rezervă şi distanţă afectivă, control sever al emoţiilor, tonus pesimist, planificarea meticuloasă a acţiunii şi refuzul de a reacţiona sub impuls, seriozitate, ordine, consecvenţă şi stabilitate în activitate, respect faţă de normele etice.
Am descris astfel cei doi poli, extremele.
Cei care preferă extraversia, tind să-şi fixeze atenţia spre lumea exterioară şi mediul înconjurător iar cei care preferă introversia, tind să-şi fixeze atenţia mai mult spre propria lume interioară.
Extravertul este stimulat de ceea ce se întâmplă în lumea exterioară şi îsi direcţioneaza spre ea întreaga energie. Extraverţii preferă de obicei să comunice mai mult prin viu grai decât prin scris. Ei simt nevoia să experimenteze lumea pentru a o înţelege şi de aceia tind spre acţiune.
Cei care sunt introverţi sunt incitaţi de tot ceea ce se întâmplă în lumea lor interioară, aceasta fiind zona spre care îşi îndreaptă energia de viaţă. Introverţii tind să fie mai interesaţi şi mai în largul lor când munca şi o mare parte din activitate are loc în liniştea minţii lor. Le place să înţeleagă lumea înainte de a o experimenta. Cel mai adesea ei meditează la ceea ce au de făcut înainte de a acţiona.
Extravertul:
1. Preocupări preferate, multe şi diverse;
2. Persoană vorbăreaţă ;
3. În general, se consideră un om vesel şi vioi;
4. Se simţi bine şi în largul său, la o petrecere veselă ;
5. Îi place să facă cunoştinţe noi;
6. Îi place să-şi petreacă des timpul cu alţii ;
7. Are mulţi prieteni ;
8. Este încrezător în norocul său ;
9. De obicei face primul pas când se împrieteneşte cu cineva ;
10. Îi vine uşor să învioreze o petrecere plictisitoare ;
11. Îi place să le spună prietenilor glume şi tot felul de povestiri cu haz;
12. Se angajează frecvent în mai multe activităţi decât îi permite timpul său .
Introvertul:
1. De obicei stă retras la petreceri şi reuniuni ;
2. În general, preferă să-şi petreacă timpul singur, decât să se întâlnească cu alţi oameni ;
3. În majoritatea cazurilor, este tăcut în prezenţa altor persoane ;
4. Îi place liniştea şi evită de obicei agitaţia ;
5. Îi vine greu să lege noi prietenii ;
6. Ia parte numai de nevoie, fără plăcere, la o mare reuniune, la un bal sau la o festivitate publică ;
7. Ar prefera să locuiească într-un sat liniştit, decât într-un oraş mare, animat ;
8. Îi face mai multă plăcere să-şi petreacă seara cu o îndeletnicire favorită, decât într-o societate veselă ;
9. Îi este greu să lucreze într-un colectiv mare ;
10. Îi place să facă lucruri în care nu trebuie să acţioneze repede .
Idealul ar fi ambivertul, ce ar reprezenta media celor două, prezentate mai sus, adică echilibratul
A fi introvert, extravert sau ambivert este o componentă ce ține de personalitatea noastră și se reflectă foarte vizibil în contextul social și în gestionarea relației cu un celălalt.
Introvertul nu este mai bun sau mai rău ca extravertul.
Conform teoriei lui Jung, fiecare dintre noi ne naştem cu o preferinţă comportamentală care poate descrie sursa, direcţia şi spre ce este focusată energia noastră.
Comportamentul copiilor mici, de exemplu, la locul de joacă, în parc, ne face să remarcăm că aceeaşi situaţie generează răspunsuri şi abordări diferite din partea acestora. În timp ce unii copii se aruncă cu uşurinţă pe topogan, alţii abordează cu multă prrecauţie situaţia, unii intră cu uşurinţă în discutţie cu orice copil, în timp ce alţii preferă să se joace doar cu cei pe care-i cunosc deja.
