Este actul ratat pe locul 1 in psihanaliza persoanei?
Se intampla sa uiti numele cunoscutilor chiar si atunci cand ei se afla de fata?
Poti uita cuvinte pe care le folosesti in mod frecvent sau te poti trezi jucandu-te cu verigheta de pe deget, in aparenta fara rost. Uneori ai amintiri eronate sau cu toate ca ai fost adesea la o anumita adresa, formezi alte cifre la interfon. Trebuie sa ajungi la numarul 1 dar suni la poarta de alaturi, la numarul 3.
Pot fi simple uitari de nume sau de titluri de carti, erori de citire, erori de pronuntare sau de scriere, iar tendinta este de a le atribui hazardului si neatentiei.
Faptul de a pierde sau rataci cheia inainte de a te urca in masina ar putea insemna multe lucruri. E posibil sa nu iti doresti sa pleci in calatorie sau poate ca ai o frica.
Totusi, psihicul uman este o inlantuire de fenomene si procese psihice care se influentează reciproc.
O prima definitie ar fi aceasta:
Actele ratate sunt acte psihice care rezulta din interferenta a două intentii: una constientă si alta preconstientă sau inconstientă. Prima reprezinta tendinta perturbata, iar cea de a doua reprezinta tendinta perturbatoare. Actul ratat este deci o formatiune de compromis care provine din intalnirea celor doua tendinte de mai sus.
Autorul actului ratat, in primul moment, are tendinta de a priva de sens respectiva uitare/eroare. Gaseste rapid o scuza facila, spre exemplu, o pune pe seama oboselii. Nu cauta „mesajul” din spatele micii ratari.
Primul care a introdus actul ratat in psihologie a fost S.Freud si a subliniat motivatia preconstienta sau inconstienta care-l produce. Daca din punct de vedere al constiintei si al activitatilor constiente este vorba de un act ratat, din punct de vedere al inconstientului este un act reusit.
Actele ratate sunt cele mai transparente dintre fenomenele psihice prin intermediul carora se manifesta inconstientul.
Prin deslusirea semnificatilor acestora, inconstientul ne „vorbeste”, ne „spune”, se dezvaluie.
Structura sistemului psihic
Inconstientul – este sediul instinctelor, alcatuit din reprezentari de lucruri, din imagini vizuale ca de vis.
Preconstientul – alcatuit din reprezentari de cuvinte accesibile constiintei. Este situat pe traseul jocului de forte dintre inconstient si constient.
Constientul (constiinta) – realizeaza contactul cu lumea esterioara. Primeste semnale din exterior si le analizeaza prin procesele reflexive de gandire.
Subconstientul a fost numit de S. Freud ca preconstient, iar in conflictul dintre constient si inconstient. Subconstientul, alaturi de constiinta, participa la refularea pulsiunilor inconstiente. Acestea sunt filtrate prin subconstient si numai unele ajung la constiinta. Totodata, numai unele din formatiunile constiintei, fiind filtrate prin subconstient, ajung sa fie incorporate si transformate in sferele inconstientului.
Pentru Freud si psihanalisti, in realitatea psihica, nu exista hazard. Exista un determinism riguros. Tot ce se intampla are o explicatie cauzala. In spatele lui trebuie cautata o intentie, o tendinta.
Exemplu: Jocul cu verigheta, pe care-l aminteam anterior, arata o preocupare, o neliniste si poate anticipa un divort.
Actele ratate sunt o forma de manifestare prin care inconştientul se elibereaza de unele tendinte cenzurate de constient. Ele sunt produse atat de psihicul considerat normal, sanatos, cat si de cel cu disfunctionalitati.
Actele ratate reprezinta „greseli” facute in actiune cand, de exemplu, intri intr-o camera cautand ceva si uiti ce cautai. Unele sunt legate de memorie, cand uiti un anumit cuvant comun si in aceste cazuri ne-am obisnuit sa folosim termenul de lapsus.
Multi psihanalisti lucreaza prioritar pe baza actelor ratate, considerandu-le mai certe ca baza de interpretare decat visele.
Freud porneste de la ideea ca ceea ce ne dorim cel mai mult ne este interzis si ca atare ne produce anxietate. Această anxietate mascheaza elementul suprimat sau refulat, in termeni freudieni, insa ceea ce a fost suprimat incearcă mereu sa ajungă la suprafata, interfereaza cu constientul. Astfel actele ratate, la fel ca visele, reprezinta ferestre catre inconstientul nostru. Ele pe de o parte ascund si pe de alta parte dezvaluie dorintele noastre cele mai ascunse.
Freud propunea metoda asocierii libere de cuvinte pentru a explora semnificatiile acestor acte ratate. Această metoda presupune ca terapeutul sa rosteasca un cuvant urmand ca pacientul sa raspunda cu primul cuvant care ii vine in minte atunci cand aude ceea ce a spus terapeutul. Pacientul este invitat sa se lase in voia liberei asocieri a ideilor, asa cum se succed ele si sa relateze tot ceea ce ii vine in minte.
Adaug ca uneori un act ratat este doar un act ratat, fara valoare de dezvaluire. Nu este necesar sa fortam o explicatie. Alteori, indica prezenta unui conflict interior, al unei nevroze.
Actul ratat este un concept al psihanalizei clasice reprezentând o eroare de vorbire, memorie sau acțiune atribuită unei interferențe cu o dorință, gând sau conflict inconștient, reprimat. Conceptul apare pentru prima dată la Sigmund Freud în Psihopatologia vieții cotidiene (1901). Sursa definitiei : Wikipedia
Actul ratat reprezinta deci un act inadaptat care serveste la realizarea unei dorinte inconstiente.
“Actele ratate sunt acte psihice care rezultă din interferenţa a două intenţii.” (Sigmund Freud, Introducere în psihanaliză.)
“Actele ratate nu sunt accidente, ci sunt acte psihice determinate, având semnificaţia lor şi fiind produse de concursul sau, mai degrabă, de opoziţia a două intenţii diferite. Se constată, în plus, că din cele două tendinţe concurente ale unui act ratat, una este întotdeauna evidentă, cealaltă nu.
Există şi cazuri în care actele ratate se multiplică, se înlănţuiesc între ele, se înlocuiesc reciproc. O dată uiţi de un rendez-vous; data următoare eşti hotărât să nu-l mai uiţi, dar reiese că din greşeală ai notat o altă oră. În timp ce cauţi, prin tot felul de artificii, să-ţi reaminteşti un cuvânt uitat, îţi scapă din memorie un al doilea, care te-ar fi putut ajuta să ţi-l aminteşti pe primul; şi pe când porneşti în căutarea acestui al doilea cuvânt, uiţi un al treilea şi aşa mai departe. Acelaşi lucru, se ştie, se poate produce şi în cazul erorilor tipografice, pe care le putem considera acte ratate ale culegătorilor de litere.”
Din seria de acte ratate (cuprinsul cartii: “Psihopatologia vietii cotidiene” de Sigmund Freud.)
-uitarea unor nume proprii
-uitarea unor cuvinte din limbi straine
-uitarea unor nume si grupuri de cuvinte
-amintiri din copilarie si amintiri ecran
-greseli de vorbire
-greseli de lectura si greseli de scriere
-uitarea unor impresii si a unor intentii
-apucarea gresita a unui obiect
-actiuni simptomatice si intamplatoare
-erori
-acte ratate combinate
-determinism -credinta in coincidenta si superstitia -puncte de vedere
De citit cartea D-nei Prof. Irina Anca Tanasescu, Introducere in psihanaliza
