Agorafobia
Evitarea unor locuri sau situatii din cauza fricii unor posibile atacuri de panica, se numeste agorafobie.
Persoanele cu atac de panica se tem uneori sa mearga in locuri unde le-ar fi greu sau rusinos sa obtina ajutor sau de unde ar fi dificil sa se intoarca acasa, in cazul in care ar face un asemenea atac. Este ceea ce se numeste evitare agorafobica.
Ele evita de obicei magazinele aglomerate, statul la rand, folosirea liftului, restaurantele sau departarea de casa.
Termenul agorafobie, care derivă din cuvintele grecești agora – piață și phobia – frică, a fost inițial folosit pentru a desemna o teamă patologică de spații deschise, întinse, de piețe, de locurile publice.
Uneori, aceste persoane ajung pur si simplu sa nu isi mai paraseasca locuinta sau se tem sa fie lasate singure acolo.
Agorafobia este cea mai frecventa tulburare fobica, avand o prevalenta de 5-3%, iar 2/3 din persoanele afectate fiind femei.
Asa cum deja puteti observa din descrierea de mai sus, agorafobia apare ca fiind un „rezultat” al atacurilor de panica. O frica de frica, un rezultat al altor rezultate, frici irationale adunate in timp si avand cauze ce au generat un fond anxios desfasurat pe patru nivele: subiectiv, cognitiv, fiziologic si comportamental.
Ori persoanele cu anxietate au sentimente de teama, catastrofa iminenta, neputinta si groaza in fata unor situatii sau evenimente pentru altii obisnuite, normale. Au convingerea ca se va intampla ceva ingrozitor sau se tem ca vor fi umilite sau puse in situatii jenante. Aceste simptome pot fi insotite si de gandul ca ar putea muri sau ca ar putea avea un atac de cord, in timp ce tensiunea musculara creste, au palpitatii, tremuraturi, ameteli si dificultati de respiratie. Rezultatul comportamental fiind fie executarea unor ritualuri, spalari repetate pe maini, verificarea usilor, fie evitarea unor locuri, de exemplu poduri, cai ferate, avioane sau situatii sociale, pentru a face fata acestor tulburari.
Atacurile de panica se caracterizeaza prin declansarea brusca a unor episoade de teama intensa cu mai multe simptome fiziologice precum palpitatiile si tahicardia, transpiratiile si senzatia de sufocare, durerile in piept, ameteala sau senzatia de lesin, frisoanele sau puseurile de caldura. Cum spuneam, ulterior atacurile repetate de panica pot fi insotite de evitarea agorafobica.
Exista doua forme de terapie dovedite clar a fi eficiente in tratarea agorafobiei. Terapia cognitiv-comportamentala si tehnica expunerii.
Importante sunt si metodele de educare a persoanelor afectate la specificul afectiunii lor, corectarea si restructurarea credintelor disfunctionale, tehnici de respiratie pentru a controla hiperventilatia in atacul de panica, expunerea interoceptiva pentru eliminarea reactilor conditionale legate de senzatiile asemanatoare panicii, expunerea in vivo la situatiile anxiogene, pe cat posibil in cuplu, datorita rezultatelor superioare obtinute astfel.
Iti recomand sa citesti subcapitolul 4.6 „Un exemplu de studiu de caz” din cartea „Psihologie clinica si psihoterapie.Fundamente” de Daniel David, pag.119-126.
Citind vei intelege cum ganduri automate de genul „Nu voi reusi…deoarece nu ma ajuta nimeni si nu am suficient timp pentru…” aduc si sporesc anxietatea.
Ele sunt urmate de interpretari catastrofice in timpul atacului de panica, de genul „Sunt bolnav/a si am un atac de cord”.
Aceste ganduri sporesc simptomele anterioare, printr-o panica legata de panica. Un alt viitor episod se poate declansa la primele palpitatii, prin alte interpretari: „Nu din nou! Voi muri si nimeni nu va mai avea grija de…”, „Vai de mine, sunt cu adevarat bolnav/a, voi lesina si voi cadea…”. Toate acestea in ciuda asigurarilor repetate date de medicul generalist, ca nu este nimic in neregula cu sanatatea lui/ei.
Credintele legate de competenta si control ne pot aduce mari deservicii, atunci cand sunt gresit formulate si interpretate. Exemple:
„Trebuie sa fac totul la standarde inalte, sa nu dezamagesc.”
„Trebuie sa fac totul la standarde inalte, altfel sunt incapabil/a, detestabil/a si slab/a.”
„Daca sunt neajutorat si nu ma pot controla si ceilalti vor avea de suferit”
„Trebuie sa detin intotdeauna controlul, astfel este groaznic si insuportabil.”
Daca asa gandesti, asa iti repeti, daca asa te pregatesti si programezi, asa devine, la un moment dat, viata ta.
Toti acesti „trebuie” se construiesc in tine, se aseaza unul peste altul, iar mai tarziu, vor incerca sa te derame.
Exista insa, cum spuneam, o serie de tehnici care-l ajuta pe cel diagnosticat cu agorafobie si atacuri de panica, sa depaseasca momentele dificile si sa-si reia, dupa terapie, drumul firesc al vietii.
Nu poti controla totul, dar poti invata sa controlezi anxietatea, sa manageriezi simptomele, atunci cand ar fi dificil sa ataci direct, la inceputul terapiei, gandurile automate. Impreuna cu un psihoterapeut poti sa intelegi cum functioneaza gandurile dezadaptative, interpretarile catastrofice si apoi sa restructurezi credintele centrale false.
Poti sa inveti tehnici de relaxare si tehnici de control a respiratiei.
Noi toti ne putem antrena pentru imbunatatirea abilitatilor sociale, a abilitatilor de rezolvare a problemelor si putem sa invatam sa ne comportam asertiv.
Putem citi carti si articole despre legatura dintre cognitii si emotii, carti sau lucrari de medicina psihosomatica (exemplu: experimentele lui Schachter si Singer 1962 asupra emotiilor si cognitiilor).
Desigur, biblioterapia are si ea un rol important.
[button-yellow url=”https://ac-psihologie.ro/blog/citirea-gandurilor/” target=”_self” position=”left”]Citirea gandurilor[/button-yellow]
Daniel David, Psihologie clinica si psihoterapie.Fundamente, 4.6, pag.119-126.
Barlow et al., Behavior Therapy, nr.20,1989, pag. 261-282;
Craske et al., Behavior Therapy, nr.22, 1991, pag 289-304;
Klosko et al., Journal of Consulting and Clinical Psychology, nr.58, 1990, pag.77-84.
