Atenția, psihologie
Atenția în psihologie
Atenția este orientarea și concentrarea conștiinței noastre asupra unor stimuli aflați în interiorul nostru sau afara noastră.
A fi atent înseamnă a fi orientat către ceva anume.
Atenția presupune a fi atras de ceva anume și înseamnă să ignori cât mai mult din tot ceea ce există şi se întâmplă în jurul acelui ceva de care ne ocupăm.
Indiferent de cât de multe definiții s-au dat atenției, cea mai importantă caracteristică a ei este, în opinia tuturor celor care au studiat fenomenul, selectivitatea.
Dacă un fapt, o idee, un stimul verbal prezintă interes pentru o persoană, generează trăiri afective, aceste stări motivațional-afective vor orienta și susține atenția cu ușurință și pe serii de perioade lungi de timp. Orientarea atenției spre anumiți stimuli este concomitentă cu inhibarea altor stimuli, realizându-se astfel un fenomen de filtraj senzorial si de organizare, de autoreglare a energiei psihonervoase.
A fi atent înseamnă a fi concentrat asupra a ceva anume.
În funcţie de cât efort depunem şi cât de mult conştientizăm, vorbim de:
- Atenţia involuntară, cănd atenţia este captată deşi nu ne propunem acest lucru. Omul nu dă atenție în mod spontan, decât lucrurilor care îl intereseaza, îl ating, îi produc o stare placută, neplacută ori mixtă. Natura atenției spontane la o persoana relevă caracterul acesteia sau cel puțin tendințele sale fundamentale.
- Atenţia voluntară, cănd se depune un efort pentru a atinge un anumit obiectiv sau pentru a finaliza o anumită sarcină. Îsi gaseste condițiile de existență în atenția spontană. Atenția voluntară s-a născut sub presiunea trebuinței și odată cu progresul inteligenței. Ea este un aparat de perfecționare și un produs al civilizației.
- Atenţia postvoluntară, care se bazează pe deprinderea de a fi atent. Este o formă superioară de manifestare a atenției, fiind o atenție specializată, bazată pe obișniunțe. Se formează prin educație, pentru că atenția se poate educa.
În funcţie de direcţia principală de orientare a atenţiei :
- Atenţia internă, ce presupune orientarea către: gânduri, imagini, sentimente și apare în cadrul comunicării cu sine;
- Atenţia externă, este orientată către lumea exterioară, către obiecte, fenomene, persoane) și intervine în toate tipurile de activitate umană : muncă, joc, învăţare, creaţie;
- Atenţia expectativă sau de aşteptare, atunci când suntem în aşteptarea iniţierii sau finalizării unor acţiuni.
Însușirile atenției și educarea lor
- Volumul atenţiei reprezintă aspectul cantitativ al atenţiei. Adică cantitatea de date ce pot fi cuprinse simultan în planul reflectării conștiente. El este limitat. Volumul mediu este de 5-7 elemente;
- Concentrarea sau intensitatea atenţiei. Gradul de concentrare a atenţiei depinde de motivaţia şi importanţa pentru sarcini. Gradul de concentrare este dependent de mai mulți factori, aici amintim: interesul subiectului pentru acea activitate și rezistența lui la factorii perturbatori. Se poate măsura prin rezistența la factori perturbatori, în special la zgomot.
- Stabilitatea atenției, fiind capacitatea de a menţine atenția la un stimul o perioadă mai mare de timp. E influențată de proprietățile stimulului, de complexitatea și natura activității și nu în ultimul rând de motivația subiectului. Un obiect cu structura simpla și nemișcat ne reține atenția foarte puțin timp;
- Distributivitatea atenției, este capacitatea persoanei de a-şi concentra simultan atenţia asupra a doi sau mai mulţi stimuli. Este capacitatea de a sesiza simultan întelesul mai multor surse de informatii. distributia e totusi posibila când miscarile sunt puternic automatizate si informatiile foarte familiare. De exemplu pilotul de avion care este atent la o mulțime de lucruri în acelasi timp: el urmărește linia orizontului, cadranele, ascultă informatia din casti etc. ;
- Mobilitatea sau flexibilitatea atenției, fiind ușurinţa mutării atenţiei de la un stimul la altul sau de la o activitate la alta. Pragul minim de deplasare potrivit cercetărilor fiind de o șesime de secundă;
- Distragerea atenției sau incapacitatea de a fi atent. Este opusul concentrării. Distragerea atenției este rezultatul acțiunii diferiților stimuli, care determină interesele persoanei într-o altă direcție, de exemplu: apariția și instalarea oboselii, diminuarea interesului și apariției plictiselii, etc. Stările afective au un rol important în stabilitatea atenției. Stabilitatea atenției este un act adaptiv ce poate fi dezvoltat prin procedeul de învatare. Gradul de distragere a atenției depinde de motivația, de interesul pe care îl avem pentru activitatea desfășurată și de noutatea și varietatea acesteia.
Întregul organism participă la realizarea atenției. Obiectele și fenomenele aflate în centrul atenției sunt reflectate cu o deosebita precizie și acuratete. S-au analizat și fenomenele vasomotorii în timpul desfășurării atenției concentrate de mare intensitate și s-a constatat un nivel crescut al activității cerebrale cu, implicit, modificari respiratorii, cardiace si motorii.
În orice act de învățare intervine de fapt întregul sistem psihic, dar dacă în anumite momente domină un proces, într-o alta fază intervine mai evident altul. În actul de cunoaștere elementară se distinge îndeosebi rolul atenției, percepției și memoriei.
Selectând o anumită porțiune din câmpul perceptiv, atenția realizează o optimizare a cunoașterii, intensificând impresia, asigurându-i și mai multă claritate. Atenția concentrată implică și rapiditatea sesizării unui eveniment așteptat. Este puternic influențată de motivație, de stările afective și este însoțit de caracteristici bine cunoscute ale posturii și mimicii.
Concentrarea atenției
Concentrarea atenției implică un consum de resurse metabolice (glucoza, de exemplu), iar îndreptarea atenției către toți factorii care ne întrerup se adaugă la acest consum de energie. În plus, odată distrasă atenția, s-a rupt și ritmul, e mai greu să revenim la concentrarea de dinainte și astfel devine mult mai dificilă menținerea concentrării.
Notificările telefonului, emailul, o conversație în apropiere, o persoană care vă solicită să o ajutați cu ceva etc. sunt doar câteva exemple de factori distractori.
Reduceți pe cât posibil factorii care vă distrag.
Un aspect important pentru a crește capacitatea de concentrare este a avea bune abilități de a filtra factorii distractori, după ce i-ai identificat.
Pentru îmbunătățirea capacității de concentrare:
- Identifică perioada din zi când ești mai energic;
- Stabilește-ți obiective și monitorizează progresul;
- Evită multitasking-ul;
- „Fii aici acum”. O metodă mentală, care constă în a-ți spune „fii aici acum” de fiecare dată când ești implicat într-o activitate și gândurile încep să fugă în alte direcții;
- Luptă cu plictiseala. Plictiseala este un proces universal în strânsă relație cu atenția. S-a observat că persoanele cu probleme cronice legate de atenție (cum e cazul ADHD) au o predispoziție mult mai mare către plictiseală;
- Pauzele sunt importante. Durata de concentrare a atenției nu este nelimitată. În medie se consideră că ar fi de aproximativ 50 de minute. Variază de la persoană la persoană, important este să afli care este această durată în cazul tău și să planifici mici pauze după un interval de concentrare a atenției;
- Exersează atenția. Este nevoie de voință și consecvență, respectiv de o dorință reală de îmbunătățire a atenției și de practicarea acestor metode pentru o perioadă de timp pentru a vedea rezultatele. Este deprinderea unei abilități ce necesită timp și antrenament.