Emoţii şi sentimente

Privim cu ochii minţii  un tablou care, în partea stângă, are un fond de albastru-gri întunecat, iar în partea dreaptă, culorile prind lumină şi se înviorează, în nuanţele unui albastru deschis.

Dacă l-am intitula “afectivitate”, am spune că îsi schimbă dispoziţia de la stânga spre dreapta.
Tabloul reprezintă un velier ce iese din zbuciumul furtunii. Pupa se desprinde din vâltoarea mânioasă, în timp ce prova pare să atingă noul orizont de speranţă şi încântare.
Mateloţii de pe velier şi-au stăpânit bine emoţiile, având experienţa furtunilor pe mare. Acum zâmbetele se înfiripă pe feţele brăzdate, lăsând să se vadă cum sentimentele de recunoştinţă şi încredere pun stăpânire.

Conform dictionarului de psihologie. de remarcat este faptul ca emoţiile şi sentimentele specific umane se asociază în cupluri contradictorii situîndu-se la un anumit nivel între cele două extreme. Bibolaritatea caracterizeaza intreaga afectivitate.
Emoţia (lat. cmovere — a mişca), fenomen afectiv fundamental ce se dezvoltă fie ca o reacţie spontană şi primară, în forma emotilor primare sau afectelor, fie ca procese mai complexe, legate de o motivaţie secundară şi care reprezintă emotiile propriu-zise.
Emotiile propriu-zise sunt extrem de variate şi diferenţiate după valori superioare.
Important de menţionat este faptul că trebuie să facem mereu o distincţie între caracteristicile principale ale proceselor afective.
Aceste caracteristici sunt: durata, intensitatea, polaritatea şi expresivitatea stărilor afective. Durata proceselor afective se referă la persistenţa trăirilor, a emoţiilor sau a sentimentelor. Gândurile noastre sunt orientate de emoţiile pe care le simţim la un moment dat.

Conținutul afectivității (tot acest „cazan cu drăcușori“, aici citându-l pe Dl.Profesor A.Romilă), se exprimă prin patru forme afective:
♦ dispoziții,
♦ emoții,
♦ sentimente,
♦ pasiuni
Dispoziția este starea de fond a afectivității la un moment dat. Ea este vagă, este atmosfera, este mediul interior. Ea exprimă sintetic un fel de stare a vremii, care este bună sau rea.
Emoțiile sunt denivelări bruște sau scurte și intense ale dispoziției, sunt trăirile resimțite corporal, vegetativ. Se mai numesc și afecte.
Sentimentele sunt investiții afectivo-cognitive durabile, care exprimă aprecierile, evaluările valorice, cum ar fi stima și disprețul pentru o persoană. Sentimentele sunt mai intelectualizate si traite mai intens. Ca si emotiile, ele sunt foarte numeroase.
Pasiunile sunt investiții masive și durabile, până la prevalență, obsesie și delir, cu o dinamică de viață și moarte, extremă, care bulversează temporar sau definitiv rațiunea și personalitatea.

Psihologul Daniel Goleman (cunoscut în special pentru cercetările sale privind inteligenţa emoţională), face următoarea clasificare a emoţiilor:
♦ Mănia cu formele ei ce cuprind: furia, resentimentul, exasperarea, vexarea, animozitatea, irascibilitatea, ostilitatea, ura.
♦ Treisteţea, “cap de afiş”, cu variaţiile: supărarea, mâhnirea, îmbufnarea, melncolia, deprimarea, disperarea.
♦ Frica: anxietatea, nervozitatea, preocuparea, consternarea, neînţelegerea, îngrijorarea, teama, spaima.
♦ Bucuria cu: fericirea, uşurarea, mulţumirea, încântarea, amuzmentul, mândria, plăcerea senzuală, răsplata, satisfacţia, extazul.
♦ Iubirea cu: acceptarea, prietenia, încrederea, amabilitatea, afinitatea, devotamentul, adoraţia, dragostea, mila.
♦ Surpriza: şocul, mirarea.
♦ Dezgustul: dispreţul, aversiunea, detestarea, repulsia.
♦ Ruşinea: vinovăţia, jena, supărarea, remuşcarea, umilinţa, regretul.

Psihologul american Robert Plutchik a creat în 1980 “cercul emoţiilor”, care constă din 8 emoţii fundamentale şi 8 emoţii complexe, formate din câte două emoţii fundamentale. Emoţiile fundamentale pot fi observate pe cercul al doilea din imagine şi incluse în tabelul de mai jos, pe când emoţiile complexe sunt cele trecute pe fundal alb: optimism, dragoste, supunere, înfiorare, dezaprobare, remuşcare, dispreţ şi agresivitate.

Sesizăm în conversaţiile din jurul nostru replici de genul “faptul că mă ignoră îmi dă un sentiment de frustrare” sau “emoţia iubirii mă copleşeşte uneori” iar exemplele pot continua. E clar că unii oameni devin bulversaţi când se întalnesc cu energia stărilor afective şi nu mai fac distincţie între aceste stări.
În cartea sa “Emoţiile în psihologia socială”, publicată în anul 2001, psihologul W. Gerrod Parrott stabileşte şi el o listă a emoţiilor.
Astfel că, la mânie apar invidia şi gelozia, la iritare se adaugă ţâfna, dar apare optimismul cu speranţa.
Am văzut această serie de clasificări, mai mult sau mai puţin cuprinzătoare, dar de remarcat este paleta largă de emoţii şi sentimente ce dau culoarea şi dinamica caracteristică afectivităţii umane.