„Înțarcă fără pastile și traume!”

Comunicare Dezvoltare personala Psihologie
Advertisements
Read Time3 Minutes, 44 Seconds

Ruxandra este o persoana activa, motivata, o tanara antreprenoare, dar in primul rand mamica. Am avut placerea sa primesc si de aceea va impartasesc si voua,  un mic articol despre una dintre etapele importante in cresterea si dezvoltarea copilului. Totul pare posibil atunci cand esti alaturi de el, il sustii, ii acorzi toata atentia, dragostea si, de ce nu, increderea, de care are nevoie. Acordandu-i atentie si incredere bebelusului, vei constata ca si el are foarte multe sa-ti „spuna” si sa te invete.

 

„Da! Am reușit! Sunt o mama care și-a înțărcat pruncul la un an și o luna fără plânsete, traume sau pastile. Se poate! Și vreau sa îți împărtășesc experiența mea prin care imi doresc sa văd cât mai multe mame și bebeluși fericiți și pregătiți de aceasta etapa.

Ințărcarea este un proces delicat și de cele mai multe ori traumatizant atât pentru mama cât și pentru copil. Dacă inițial pruncul si mama au avut o legătura strânsa prin cordonul ombilical, aceasta a continuat prin alăptare. Momentul înțărcării este unul dificil pentru amândoi și este de dorit ca acesta sa lase in urma cât mai putine traume.

Exemplul clasic in care copilul trece de vârsta de 1 an și toată lumea din jur îți sare in cap că trebuie înțărcat te face sa îți pui semne de întrebare. Ajungi sa te îndoiești de deciziile pe care le iei cu privire la alăptat. Fără sa vreau am plecat urechea la aceste “sfaturi” și la 8 luni am încercat sa ințarc copilul. Se trezea foarte des noaptea, eram foarte obosita și m-am gândit ca poate cei din jur au drepatate. Am adormit-o, iar la prima trezire aveam de gând sa nu ii mai dau sânul oricât de mult ar plânge. Pe la ora 00:00 s-a trezit ca de obicei și a început sa plângă. Aștepta sânul. Soțul meu a luat-o in brațe, a alintat-o și a încercat sa ii dea biberonul. Micuța a început sa urle și mai tare. Am mers și eu sa încerc sa ii dau biberonul și deja urla și tremura toată. Asta in doar câteva minute.

Instant mi-am dat seama ca niciuna dintre noi nu este pregătită pentru asta și a adormit imediat ca un îngeraș la sân. De atunci mi-am propus sa am încredere in ea și sa o ințarc când voi simți ca ambele suntem pregătite. Mi-am propus sa creez un plan de înțărcare astfel încât sa ne fie mai ușor. La început am încercat ușor ușor ca pe timpul zilei sa o adorm fără sân. Ea de fiecare data când urma sa doarmă era obișnuita sa o facă la sân. Uneori reușeam, alteori nu, dar tot timpul aveam încredere ca ea știe cel mai bine ce are de făcut. După vreo luna am reușit.

Se obișnuise ziua sa adoarmă fără sân. Apoi a urmat perioada in care încercam sa o conving sa bea cu biberonul, noaptea. M-am chinuit vreo 2 luni și nu am reușit. Ziua renunțase complet la sân,dar seara nu voia sub nicio forma. Am tot continuat așa pana intr-o zi, când, încercând sa o adorm,a luat singura biberonul și a adormit cu el in brațe. Noaptea, când s-a trezit, i-am dat din nou biberonul și l-a acceptat. Menționez ca ea pana la un an nu a folosit biberon sau suzeta. In următoarele zile am procedat la fel și acum au trecut deja 2 săptămâni de când urmam acest program. A fost o trecere treptata in care amândouă am avut timp sa ne acomodăm cu aceasta idee de “separare”.

Sper ca acest articol sa fie util mamelor aflate la început de drum. Impreuna sa învingem cât mai multe traume ce apar in “meseria” de tânără mămică. Sa aducem valoare celor din jur prin copiii noștri și sa ii creștem într-un mediu fericit. ”

NLP Practitioner, Ruxandra Cimpoeru  

Conceptool.ro site


0 0
0 %
Happy
0 %
Sad
0 %
Excited
0 %
Angry
0 %
Surprise
Advertisements
Advertisements