Sisteme de reprezentare

 

 

 

Sistemele de reprezentare indica un sistem reprezentational, vizual, auditiv, kinestezic.

 

In limbajul NLP, cuvintele cu o baza senzoriala precum adjectivele, verbele si adverbele, adica cele care indica utilizarea unui anumit sistem reprezentaţional sunt denumite predicate.

 

Persoanele orientate spre vizual folosesc formule de genul „uita-te la asta”, “vad ca ai uitat sa ma suni”, „ce-mi spui tu ma cam baga în ceata”, „gandurile lor sunt cam intunecate”, „acum m-am luminat”, „ceilalti par la fel”’, „imi imaginez ca o sa fie bine”, „friptura arata bine”, „imi este limpede…”.

 

Cei vizuali, cand povestesc sau explica, tintesc prin gesturi ceva de sus si tind sa arate mereu cu degetul, muschii lor fiind de obicei incordaţi, mai ales pe umeri si abdomen.

 

Atunci cand reuşim sa comunicam pe canalul reprezentaţional principal, fie ca e vorba de afaceri, psihoterapie sau relaţii de cuplu, putem spune ca am facut un pas mare in a invata cum sa patrundem in lumea celuilalt.

Persoanele auditive “gandesc” in sunete si cuvinte.

Ele au tendinţa sa priveasca in lateral cand ii spui ceva ca si cum ar apleca urechea spre tine sa te auda mai clar. Miscarile corpului sunt ritmice ca si cum ar asculta muzica tot timpul.

 

Auditivul foloseşte expresii de genul : „asta-mi suna bine”, „nu-mi place cum suna ideea asta”, „lucrurile merg struna”, “ai auzit aseara la tv ca…?”.

Tonul vocii persoanelor auditive este plăcut şi melodios, pot sa aiba infexiuni muzicale si un timbru placut.

Aceste persoane nu sunt nici agitate nici prea liniştite. Oferă senzaţia ca sunt de incredere tocmai prin faptul ca au acest mecanism de a te asculta şi de a fi atenti la vocea ta.

 

Kinestezicii sunt persoane care au o voce puternica, grava, impunatoare dacă doresc asta, tonul este jos si profund, vocea este calmă, cu multe pauze in vorbire.

Folosesc expresii precum „chestia asta nu are nici cap, nici coada”, „mi s-a luat o piatră de pe inima”, „simt ca asa este”, „m-am prins unde vrei sa ajungi”, „nu se potriveşte cu nimic”, “ma arde dorul de casa”, etc.

Persoanele kinestezice transforma totul in emotii si senzatii.

 

Deci, vizualul-arata, auditivul-spune iar kinestezicul simte.

Un vizual ii “arata” partenerului ca il iubeste daruindu-i flori si diverse cadori, iar acel partener, care poate sa fie auditiv, o sa ii raspunda cu: “ Tu nu imi spui niciodata ca ma iubesti!”

Despre Indicatorii de acces vizuali  in urmatorul articol