Stresul nu este o emoție, ci consecinţa unui preaplin de emoţii. Emoţiile, la fel ca şi raţiunea, sunt o parte la fel de importantă din viaţa noastră, putând să afecteze major deciziile sau acţiunile fiecăruia, dar nu totdeauna suntem conștienți de prezența lor. Când ne simţim stresaţi, trebuie să ne acordăm timp să analizăm emoțiile, percepute negativ, pe care le simţim. Emoţiile par să ne forţeze să răspundem într-un anumit fel, într-o anumită situație. De fapt ele ne fac doar să fim mai înclinaţi să facem un ceva anume, care să aibă sens într-un context...
Etichetă: emoții și sentimente
Autoreglarea emoțională
În worksopul nostru, Autoreglarea emoțională, vom vorbi despre cum se poate păstra un nivel înalt de toleranță la frustrare, flexibilitate în gândire și acțiune, realismul și angajarea în activități creatoare. Putem accepta incertitudinea și dipunem de capacitatea de ajustare a acesteia. Susținem păstrarea normalității și prin autoacceptare. Atunci când trăirile afective au o intensitate crescută sau când suntem confruntați cu situații noi, neprevăzute, cu care nu ne-am mai întâlnit în experienţa noastră anterioară, procesele afective produc o dezorganizare a conduitei, devenind o piedică în calea realizării eficiente a diverselor activităţi. În aceste situaţii, trăirile afective apărute au un caracter dezadaptativ pentru că ne pot bloca sau ne pot determina să acţionăm haotic, necontrolat, agresiv sau neputincios, efectele asupra conduitei fiind vizibil negative. Trebuie elaborate modele noi, adecvate de comportament. Vorbim despre adaptare.