Visele

Visele

Dezvoltare personala Psihologie
Advertisements
Read Time4 Minutes, 39 Seconds

Ne petrecem aproximativ 6 ani din viata visand. Visele apar in timpul somnului la intervale regulate de 60-90 de minute. Primul vis din cursul noptii este cel mai scurt, de 5-12 minute, urmatoarele vise cersc ca durata pana la 15-20 de minute, iar cele dinspre dimineata sunt in general cele mai lungi.

Dimineata este somnul cel mai dulce, nu?

La o prima vedere, visele par a fi o combinatie efemera de elemente, o constructie dezordonata de subiecte neasteptate. Sunt pline de imagini, sunete, mirosuri, gusturi, senzatii tactile si emotii. De obicei ele urmeaza unul sau mai multe scenarii care se pot derula succesiv.

Domeniul  de studiu stiintific al viselor poarta numele de oneirologie.

Psihologii si cercetatorii din domeniile neurostiintelor, cauta sa patrunda in acesta „gandire proprie a somnului”. Dificultatile sunt insa foarte mari. Visele par a nu respecta nicio logica, fiind inchise in creierul celui care doarme, refuzand sa comunice sub orice foma in timpul derularii lor.

Exceptie fac doar „visatorii lucizi”. Controland visele… Aleg ce vor face, pe cine intalnesc, pe unde se plimba, ce locuri traverseaza… Toate acestea pot parea incredibile, dar anumite persoane au acest talent. Ii numim „visatori lucizi”. Ei descriu propriile experiente intr-un documentar difuzat pe Arte la inceputul anului (2017).

Cercetatorii au inceput prin a cauta sa inteleaga cum functioneaza creierul celui care doarme.

Polisomnografia combina encefalograma cu alte tehnici psihologice ce masoara, cu ajutorul captatorilor, miscarile ochilor, tonusul muscular, ritmul cardiac, volumul respirator, etc.

Visele apar mai ales in perioada REM a somnului, adica acea perioada de somn caracterizata de miscari oculare rapide. In aceasta parte a somnului activitatea cerebrala este crescuta si asemanatoare cu perioada de veghe.

Astfel, am aflat, de mai bine de cincizeci de ani, ca somnul comporta doua faze: somnul lent si somnul paradoxal. Mai mult, contrar unei idei raspandite, noi nu visam doar in timpul somnului paradoxal ci si intr-o  buna parte, peste jumatate, a somnului lent, dar visele de aici sunt mai putin vii si mai greu de rememorat.

Totusi, niciuna dintre aceste informatii nu ne da acces la trairea subiectiva a celui care doarme si viseaza. Altfel zis, ne intrebam:  ce se intampla in visele lui?

Prima metoda de a afla, cea mai simpla si cea mai veche, este de a astepta ca cel care doarme sa se trezeasca si imediat sa-i cerem sa ne povesteasca visul, inainte ca amintirile sa se stearga. Se pot utiliza asa numitele „carnetele de vise”, unde el scrie sau deseneaza ce isi aminteste din vis, iar mai de curand smartfonul, unde poate sa-si inregistreze povestirea.

Exista chiar si „banci de vise”. Una dintre ele la Universitatea California, Santa Cruz, are peste 20000 de astfel inregistrari de vise, clasificate dupa surse. Un dosar contine, de exemplu, 4000 de vise ale unei femei pe nume Barbara, colectate pe parcursul a 30 de ani din viata sa…

Prin studiul unei asemenea colectii s-au relevat o serie de puncte comune. Visele, se pare, ar contine  in medie, de doua ori mai multe emotii negative (frica, rusine, furie) decat pozitive (bucurie, placere, satisfactie).

Aceasta metoda a permis, deasemenea, sa se compare visele a grupe diferite: copii si adulti, barbati si femei, vazatori si nevazatori, etc. William Domhoff a aratat printr-un exemplu ca indienii Navajos au acelasi grad de agresivitate in vise ca si elvetienii, doar ca agresivitatea primilor este mai mult fizica si mai mult verbala la cea de-a doua grupa studiata.

Metoda de culegere a viselor ramane insa limitata, intervenind deseori uitarea si lipsa de precizie. Ea tine de puterea fiecaruia de a-si reaminti si de a povesti ce anume a visat. Aceasta capacitate de a-si reaminti visele este mai mare la femei si la persoanele creative dar se poate ameliora si la ceilalti prin antrenament.

Cand dormim nu suntem total imobili si inexpresivi. Manifestam o intreaga serie de comportamente nocturne. Asupra lor s-au aplecat si cercetatorii pentru a determina si traduce continutul visului.

S-a constatat ca mai bine de doua treimi dintre noi vorbim in somn, doar ca numai 1% o fac noapte de noapte.

Nu suntem singurele fiinte de pe pamant carora li se intampla acest lucru. Nu suntem singurii somniloci.  Caii necheaza, cainii latra scurt, anumite specii de perusi canta in somn. Delfinii captivi imita „cantecul balenelor” auzit in timpul zilei.

Cuvintele spuse in timpul somnului concorda bine cu povestea visului.

La ce sunt bune visele?

La ora actuala exista diverse teorii legate de vise. Iata cateva:

– cortextul cerebral produce in timpul viselor experiente senzoriale pentru a interpreta semnalele haotice pe care le primeste in cursul zilei.

– functia somnului este aceea de a procesa, coda si transfera datele din memoria pe termen scurt in memoria pe termen lung.

–  visele reprezinta o actualizare continua a memoriei de lunga durata, interpretand amintirile in legatura cu realitatea.

– visele sunt necesare pentru a indeparta senzatiile care nu au fost prelucrate complet si ideile care nu au fost pe deplin dezvoltate pe parcursul zilei.

– visele au rolul de a creste capacitatatile noastre mentale, astfel incat sa ne descurcam mai bine in perioada de veghe.

– visele au evoluat pentru simularea amenintarilor: in timpul viselor sunt repetate amenintari reale, astfel incat sa ne putem adapta mai bine la mediul extern.

Despre interpretarea viselor voi scrie intr-un alt articol, in care nu voi incepe cu Sigmund Freud, cu teoria sa conform careia visele provin din inconstient, fiind „calea regala” spre acesta.

Acum adaug ca interpretarea viselor dateaza inca din anii 5000-4000 i.e.n., primele documente legate de vise fiind cele din Mesopotamia. Visele au constituit de-a lungul istoriei un subiect de interes medical, psihologic, filozofic si religios.


 

1 0
100 %
Happy
0 %
Sad
0 %
Excited
0 %
Angry
0 %
Surprise
Advertisements
Advertisements