Creativitate

Creativitatea

Imaginea de mai sus este creată cu jutorul unui soft şi este rezultatul combinării, modificării, aranjării şi ordonării a 7 fotografii, pentru a ilustra o poveste…

Creativitatea este capacitatea esenţială şi integrală a persoanei. Ea este rezultatul activiăţii tuturor funcţiilor psihice (intelectuale, afective şi volitive), conştiente şi inconştiente, native şi dobândite de ordin biologic, psihofiziologic şi social.

Creativitatea este implicată în producerea ideilor noi, originale şi valoroase.

De la creativitate la creaţie poate fi un drum lung şi anevoios.

Conceptul de creativitate se referă la producerea de idei noi şi originale, în timp ce conceptul de creaţie vizează finalizarea ideii, transpunerea ei în operă artistică, ştiinţifică, tehnică, în obiecte artistice, ştiinţifice, tehnice etc.

Înainte de a trece la creaţia propriu-zisă, la realizarea de fapt a operei, indiferent dacă ea se va numi simfonie, poezie, teorie sau altfel, mai întâi ea se născoceşte în minte, în perioade mai mici sau mai mari de timp.

Termenul de creativitate a fost adus în psihologie de G.W.Allport pentru a desemna o formaţiune de personalitate.

  P. Popescu – Neveanu explică creativitaea ca o dispoziţie generală a personalităţii spre nou, cu organizarea proceselor psihice în sistem de personalitate.

  H. Jaoui consideră că oricine poate fi creativ.

Prezint succint elementele definitorii ale creativităţii:

-originalitatea se manifestată prin capacitatea individualui de a adopta atitudini personale fără tendinţa de a copia sau reproduce modul de gândire al vreunei persoane;

-flexibilitatea se caracterizează în esenţă ca rapiditate a gândirii, de adaptare la situaţii noi, neprevăzute, cu scopul de a se găsi soluţii optime de rezolvare a problemelor din diverse domenii, inclusiv al cunoaşterii artistice;

-ingeniozitatea este spriritul inventiv prin care se realizează rezolvarea problemelor cu eleganţă, într-un mod abil şi surprinzător;

-senzitivitatea, capacitatea de a simţi, de a fi sensibil. Profunzimea şi aria sensibilităţii depind de spiritul de observaţie, care poate fi format şi educat;

-fluenţa este proprietate a stilului, caracterizată prin cursivitate şi flexibilitate în exprimare;

-expresivitatea, ea exprimă culoarea, forma, mărimea, ritmul, simetria, asimetria şi dinamica. Cu cât expresivitatea unei opere de artă este mai mare, cu atât place mai mult publicului;

– productivitatea adica a cuprinde un număr mare de idei, soluţii, produse mai mult sau mai puţin materiale;

– eficienţa ia în calcul performanţele ce se pot obţine ca urmare a rezultatelor acţiunii creatoare.

Funcţia psihologică a creativităţii determină modul de realizare a procesului creator angajând toate resursele existente la nivelul sistemului psihic uman.

Accentele puse vizează:

• Inteligenţa în calitate de aptitudine generală, care asigură premiza sesizării, rezolvării, inventării de probleme şi de situaţii-problemă;
• Gândirea, în calitate de produs de cunoaştere logică, proiectată multifazic, pe baza unităţii informaţional – operaţionale realizabilă în sens convergent, divergent;
• Imaginaţia – în calitate de proces de cunoaştere logică, specializat în (re)producerea noului prin (re)combinarea informaţiilor dobândite anterior,
• Aptitudinile speciale, în calitate de „vectori” ai acţiunii eficiente, reglatori în anumite domenii de activitate;
• Atitudinile, fie ele afective, motivaţionale sau caracteriale, în calitate de „vectori” ai acţiunii eficiente, autoreglatori în orice domeniu de activitate.

Privite din perspectiva funcţionalităţii lor creative, toate elementele sistemului psihic uman pot evolua ca însuşiri generale ale personalităţii creatoare implicate de-a lungul întregului proces creator.

Davis (1999, Barriers to Creativity and Creative Attitudes. In: Runco, M.A. and Pritzker, S.R. (Eds), Encyclopedia of Creativity, Vol.1, pp.165-174, London Academic Press, sursa Wikipedia+Creativitate) a “inventariat” peste 200 trăsături de personalitate și adjective ale atitudinii creative, găsite în literatură asupra creativității, și le-a împărțit în trăsături pozitive, social dezirabile și trăsături negative, potențial supărătoare. Dintre acestea, în ordinea caracteristicilor importante sunt: imaginația, sensibilitatea la probleme, curiozitatea, intuiția, descoperirea ideilor, toleranța pentru ambiguitate, independența (autonomia), originalitatea etc

Factorii implicaţi în procesul creativităţii:

• • Factorii aptitudinali ce includ:

aptitudinile speciale, nivelul gândirii şi inteligenţei.

• • Factorii nonintelectuali pot fi explicaţi prin factori motivaţionali, aptitudinali, temperamentali şi caracteriali.

Motivaţia (mobilurile şi stimulii) pot fi un imbold de dinamizare a creativităţii. Factorii temperamentali şi caracteriali au o influenţă deosebită în dezvoltarea creativităţii. Predispoziţiile şi capacităţile nu sunt suficiente pentru ca cineva să devină inventator sau creator de artă. Pentru aceasta este nevoie să existe o motivaţie, o dorinţă, o aspiraţie creatoare.

Adevăraţii creatori devin animaţi de sentimente trainice, chiar de veritabile pasiuni care le domină preocupările, aspiraţiile de fiecare zi succesele cauzându-le emoţii puternice intensificând obsesiile lor creatoare.

Pentru a crea se cere o voinţă fermă, perseverenţă, depunerea îndelungatelor eforturi.

Factorii externi care influenţează sunt mediul şi educaţia.

Factorii externi sunt alcătuiţi din ansamblul tuturor influenţelor care se exercită din exterior în scopul formării şi dezvoltării personalităţii.

Factorii interni sunt: ereditatea, trăsăturile psihosociale ale personalităţii (calităţi ale proceselor psihice, trebuinţe şi motive interne ale acţiunii) şi experienţa personală nemijlocită şi concretă dobândită de fiinţa umană în cursul evoluţiei sale.

Creativitatea ca trăsătură general-umană poate să se manifeste în decursul vieţii personalităţii în mod spontan, întâmplător. Se are în vedere că este posibil contactul, „întâlnirea” spontană a personalităţii cu obiectul şi acţiunea socială, adecvată ei sau corespunzătoare tipului specific de dispoziţie creativă. Însă acest contact poate sau nu poate avea loc.

În ce priveşte factorii creativităţii, se poate vorbi, mai întâi, de aptitudini pentru creaţie. Există anumite structuri cerebrale, pe care nu le cunoaştem, care favorizează imaginaţia, ele creând predispoziţii de diferite grade pentru sinteza unor noi imagini, idei noi. Este nevoie însă şi de intervenţia mediului, a experienţei pentru ca ele să dea naştere la ceea ce numim talent.

Edison spunea că în creaţie este nevoie de 99 % transpiraţie şi 1 % inspiraţie.

Este totodată şi un proces, fiindcă necesită evoluţie în timpul dezvoltării şi, uneori, retrageri a factorilor şi elementelor noi, necesită învingerea unor obstacole, etc.

Psihanaliştii nu au ajuns la un consens în privinţa localizării creaţiei, aşa că S. Freud vedea sediul creaţiei în incoştient, L. S. Kubie în preconştient, H. Rugg, A.D. Moore vedeau o cooperarea între conştient şi inconştient, iar alţii atribuiau şi o intervenţie a eului.

Procesul creator cuprinde dinamica psihologică de la acumularea informaţiilor necesare, generarea ipotezei de lucru, a soluţiei creatoare, până la realizarea produsului creativ.

Produsul creat.

Aşa cum am arătat, criteriile esenţiale de evaluare a creativităţii sunt originalitatea şi utilitatea socială a produsului obţinut în urma derulării procesului creator. 

Tipologia creatorilor

• • creatori potenţiali, cu aptitudini pentru creaţie, dar care nu au o atitudine creativă;
  • creatori manifeşti care au şi aptitudinişi atitudini creative pozitive;
  • pseudocreatori, cei care doresc să se mfeste, dar fără să dispună de aptitudini creatoare;
  • noncreatori, persoanele ce sunt lipsite de aptitudini şi atitudini creative.

Creativitatea științifică, în termenii cei mai simpli, implică descoperirea unor adevăruri științifice. Creativitatea conceptuală implică crearea de soluții sub forma de concepte relevante unice, pentru problemele existente și emergente. In acest sens, creativitatea este procesul mental care implică generarea unor noi idei sau concepte, sau a unor noi asocieri între ideile, cunoștințele sau conceptele existente.Creativitatea artistică este aptitudinea de a reda lucruri apreciate pentru frumusețea lor estetică.

Tipul artistic, categorie în care sânt incluşi poeţii, pictorii, muzicienii. Aceştia reflectă realitatea prin intermediul unor imagini concret senzoriale, al senzaţiilor, percepţiilor, reprezentărilor.

Tipul gânditor, categorie din care fac parte cercetătorii, inventatorii. Tipul gânditor realizează reflectarea prin imagini abstracte, create cu ajutorul limbajului.

Tipologia creatorilor după I. Moraru

1. Tipul cu indice mic de creativitate

  Posedă capacitate redusă de acumulare şi comprehensiune a informaţiilor, care poate fi acompaniată de abilitate asociativ-combinatorie mică, pe un fond energetic-stimulatoriu scăzut.

2. Tipul volitiv

  Dispune de un fond energetic ridicat, dar energia este cheltuită în mod neproductiv, întrucât este dezvoltată latura motivaţional-afectivă în detrimentul celei asociativ-combinatorii.

3. Tipul cumulativ

  Dispune de cunoştinţe din multe domenii ale cunoaşterii, dar nu are capacitatea de a le asocia, combina într-un mod nou şi original.

4. Tipul combinativ-volitiv

  Dispune de o cantitate relativ mică de informaţii, dar nu şi de capacitate asociativ-combinatorie dezvoltată.

5. Tipul combinativ-nevolitiv

  Dispune de abilităţi asociativ-combinatorii, dar nu şi de cele volitive.

6. Tipul cumulativ-combinativ-volitiv

  Este tipul geniului creativ, care are variate cunoştinţe, abilităţi de combinare a acestora şi un fond energetic stimulatoriu ridicat.

7. Tipul combinativ-fabulativ

  Posedă capacitatea de a critica, dezvoltată la un nivel inferior şi capacitatea asociativ-combinatorie, dezvoltată excesiv.

8. Tipul combinativ-critic

  Manifestă imaginaţie şi gândire de tip critic.

9. Tipul cumulativ-hipercritic

  Posedă capacitatea de a critica dezvoltată excesiv, chiar dacă multe din ideile originale sânt trecute prin fi ltrul critic.

10. Tipul ideativ

  Este persoana indicată pentru activităţile de concepere, mai puţin pentru activităţile de proiecţie şi construcţie.

11. Tipul ideativ-imagistic

  Persoana la care ideaţia şi capacitatea de vizualizare a ideilor se află Ón echilibru.

12. Tipul imagistic

  Predomină structura imagistică, iar structura de elaborare a ideilor originale este mai puţin conturată.

13. Tipul ideativ-imagistic-obiectual

  Este tipul caracterizat prin existenţa unui echilibru între structura ideativă, imagistică şi obiectuală.

---

  Concluzionând, creativitatea este în esenta, un proces complex, o complexă activitate psihică ce se finalizează într-un anumit produs, este capacitatea omului de a realiza noul, sub diferite forme.

  Termenul de creativitate îşi are originea în latinescul creare – a naşte, a crea, a zămisli, a făuri.

---