Afectivitatea

Privim imaginile unor filme celebre si ne putem aminti imediat atat despre ce film este vorba cat si despre ceea ce am simtit atunci cand l-am vazut.

Evenimentele la care participam nu sunt “inregistrate” in mod indiferent, cu nepasare. De aceea spunem ca sunt “traite”, sunt experiente unice, individuale.

Ascultam, de exemplu, mai multi, aceeasi melodie si o simtim diferit, pornind chiar de la faptul ca unora ne place, altora nu. Nu este atat de importanta melodia sau filmul in sine, ci semnificatia pe care o are pentru fiecare individ, modul in care ii satisface sau nu trebuintele, dorintele, aspiratiile.

Omul are in fiecare clipa o anumita stare afectiva. El este calm sau nervos, fericit sau trist, multumit, nemultumit, plictisit. Chiar si in vise regasim starile afective de bucurie, depresie, anxietate.

Afectivitatea cuprinde deci starile afective pe care le avem in anumite situatii.

Potrivirea dorintelor cu situatia obiectiva produce stari afective pozitive, de placere, de multumire, bucurie. Neconcordanta dintre ele produce stari afective negative ca neplacerea, nemultumirea, frustrarea sau furia.

Doi oameni aflati in aceeasi situatie pot avea stari afective complet diferite. Depinde si de asteptarile fiecaruia, realiste sau iluzorii. Chiar si la aceeasi persoana, aceeasi situatie poate sa produca stari afective diferite in momente diferite.
In functie de intensitatea si durata lor, starile afective pot fi clasificate in dispozitii afective, afecte, emotii propriu-zise, sentimente, pasiuni.

Componentă fundamentala a psihicului uman, afectivitatea este la fel de prezenta in comportamentul si activitatea noastra cotidiana ca şi cognitia. Piaget considera ca inteligenta si afectivitatea sunt inseparabile, iar afectivitatea joaca rol de sursa energetica de care depinde functionarea inteligentei.

Afectivitatea este “o launtrica melodie existentiala care erupe in actiune si reorganizeaza lumea”, P.Neveanu.

Afectivitatea este prezenta incepand cu pulsatiile inconstientului si terminand cu realizarile ultimative ale constiintei.Tocmai din acest motiv, ea este considerata ca fiind componenta bazala a psihicului, Este si nota lui definitorie, deoarece prin afectivitate omul se diferentiaza profund de formele de inteligenta artificiala. Ratiunea omului poate fi reprodusa pe calculator, insa trairile si starile lui afective vor ramane apanajul lui specific.

Pe de o parte afectivitatea organizeaza conduita si susţine energetic activitatea. Pe de alta parte poate sa o si dezorganizeze atunci cand atinge nivele de intensitate prea ridicata.

In raport cu intreaga viata psihica, funcţia esentiala a afectivitatii este aceea de sustinere şi potenţare energetica. Avand ajutorul proceselor afective, omul se poate mobiliza psihic si poate face fata situaţiilor noi si provocarilor cu care se confrunta  zi cu zi.