A face terapia suportivă înseamnă să ajuți oamenii să-și gestioneze, cu mai multă uşurinţă, situaţiile dificile, atunci când aceștia se confruntă cu ele.
Din categoria situaţiilor dificile pot face parte nu numai bolile grave, dar şi alte situaţii neplăcute precum: un divorţ, decesul unei persoane dragi, dificultăţile relaţionale în situaţii de criză, de şoc post-traumatic, tratamentele medicale invazive şi dureroase, necesitatea adoptării unei noi direcţii de dezvoltare în sfera profesională etc.

Asigurarea unui suport prin psihoterapia de susţinere presupune parcurgerea câtorva etape.

O primă etapă ar fi evaluarea persoanei, având ca scop înţelegerea, cunoaşterea şi autocunoaşterea.

Psihologul, terapeutul, va alege calea cea mai potrivită pentru a crea o alianţă terapeutică, de a interveni pentru a menţine sau creşte stima de sine a clientului (mai ales atunci când acesta se simte copleşit), de a micşora impactul simptomelor problematice şi de a mări capacitatea de adaptare.

Terapia suportivă reprezintă un mijloc prin care persoanei i se oferă suport și empatie. Aceasta terapie face clientul să se simtă mai sigur, mai acceptat, încurajat.

Terapia suportivă este aplicată de catre psiholog și urmărește o întărire și/sau refacerea mecanismului de adaptare. Terapia suportivă urmarește, nu în ultimul rând, educarea persoanei și o permanentă încurajare a acesteia, pe drumul schimbării în mai bine.