Depresia
Sunt mai multe tipuri de depresie, din acest motiv se vorbeşte despre tulburări depresive, generic despre depresie, cele mai cunoscute fiind:
tulburările afective care cuprind episodul maniacal,
tulburarea bipolară,
episoadele depresive,
tulburarea depresivă recurentă și
tulburările afective persistente (distimie și ciclotimie).
Starea de deprimare afectează atât femeile cât și bărbații, experții vorbesc chiar de o “epidemie”. Generația de după 1955 este de trei ori mai afectată de această maladie decât generația precedentă. În proporție de 2:1, femeile sunt mai predispuse la tulburări depresive decât bărbații. Studiile demonstrează că o femeie din cinci și un bărbat din zece cunoaște starea de depresie.
Tulburările afective includ tulburările care au ca element predominant o perturbare a dispoziției. Ele sunt împărțite în tulburări depresive, tulburări bipolare și tulburări afective datorate unor alte boli sau induse de consumul unor substanțe. Tulburările depresive includ tulburarea depresivă majoră și tulburarea distimică.
Episoadele depresive se clasifică, la rândul lor, în ușoare, moderate, majore (cu sau fără simptome psihotice).
Distimia este caracterizată ca o formă ușoară de depresie, dar cronică. Distimia durează cel puțin doi ani, cu simptome vizibile, mai mult, de către cei apropiați, în cea mai mare parte a timpului. Tulburarea distimică este însoțită de simptome depresive ușoare, care nu pot fi clasificate ca aparținând unui episod depresiv major. Tulburarea ciclotimică este considerată a fi o forma uşoara de tulburare bipolară. Durata simptomelor este mai scurta, acestea sunt mai puţin severe şi nu se încadrează în tabloul clinic al tulburării bipolare.
Tulburarea depresivă recurentă se caracterizează prin episoade de depresie repetitive, care pot fi ușoare, moderate sau majore.Unul sau mai multe episoade depresive fără a prezenta simptome maniacale, caracterizează tulburarea depresivă majoră.
Tristețea este una dintre simptomele principale ale depresiei, dar aceasta nu este de ajuns pentru diagnosticare.
Prezența atât a episoadelor depresive cât și a episoadelor maniacale, separate de perioade de dispoziție normală este caracteristică tulburării bipolare. Episoadele maniacale se descriu ca perioade de dispoziție crescută, expansivă sau iritabilă anormală și persistentă, stimă de sine exagerată, grandoare, hiperactivitate, presiunea de a vorbi, scăderea nevoii de somn.
Funcție de numărul și severitatea simptomelor, episoadele depresive pot fi ușoare, moderate sau severe. În perioada unui episod depresiv sever, activitățile sociale şi funcționarea profesională sunt profund afectate.
Episoadele depresive severe pot fi însoțite de simptome psihotice: idei delirante sau halucinații.
O categorie aparte este depresia postpartum care apare în primele 4 săptămâni după naștere. Simptomele frecvente sunt: fluctuații de dispoziție, plâns facil, preocupări exagerate referitoare la starea copilului sau dezinteres față de copil..
Pot aminti aici şi de alte tipuri de depresie: sezonieră, infantilă, mai rar întâlnită, adolescentină cu manifestări de dezinteres sau lipsă de motivație pentru educație, nevoie de izolare, și iritabilitate crescută precum şi depresia la vârstnici.
Simtomele depresei se clasifică şi ele. După „aria” de manifestare, în:
- Simptome afective – tristețe patologică, plâns, insensibilitate, nepăsare, indiferență, anxietate, iritabilitate, sentimente de indispoziție, anhedonie.
- Simptome cognitive – pesimism, pierderea stimei de sine, inutilitate, gânduri de suicid, sentimente de vinovăție, ipohondrie, probleme de concentrare și atenție, bradipsihie.
- Simptome comportamentale – neglijare față de propria persoană, izolare, tentative de suicid, inhibiție.
- Simptome somatice – anorexie, pierderea în greutate, insomnie/hipersomnie, disfuncții sexuale, somatizarea.
În primul rând şi foarte important este să fie evaluat riscul de sinucidere, la pacienţii cu depresie.
Melancolia. Este o afecţiune adesea minimalizată. O trecem cu vederea ca şi cum n-ar fi mare lucru. Dar greşim, pentru că pacientul chiar are o boală care necesită tratament. Are toate simptomele unei depresii serioase până într-acolo încât şi felul cotidian de mişcare s-a schimbat şi a devenit lent. Pare ca şi cum un munte s-ar fi prăbuşit peste el şi-l poartă pe umerii săi. Nu mai poate găsi plăcere în nimic din ce-i plăcea odată, înainte să se îmbolnăvească.
Depresia survine, se pare, ca urmare a unei combinații de evenimente recente și alți factori care au acţionat pe termen mai lung. Dificultățile continue, cum ar fi șomajul, o relație abuzivă, izolarea sau singurătatea, stresul prelungit sunt mai probabil să cauzeze depresia decât factorii de stres recenți. Dar un rol declanşator îl pot avea evenimentele neplăcute recente.Factorii personali pot fi: ereditatea, personalitatea, mă refer aici la persoanele cu un respect de sine scăzut, perfecționiste, negativiste ce prezintă un risc crescut de depresie, boli grave sau cronice, abuzul de alcool sau consumul de droguri. Deci, este vorba la cauze, despre o combinaţie de factori genetici, biologici, psihosociali şi psihodinamici.
Freud spunea: „Depresia apare când furia este direcţionată intern datorită identificării cu obiectul pierdut. Orientarea spre interior este singura cale pentru ego de a elibera obiectul.”
“În cazul depresiei endogene, respectiv aceea venită “din interior”, pentru a cărei apariție se presupune că există un dezechilibru metabolic la nivelul creierului nu se cunoaște, în afară de un suport terapeutic și medicamentos, aproape nici o altă alternativă pentru ieșirea din “valea plângerii”.
- Dacă se manifestă tulburări depresive majore, atunci tratamentul terapeutic va trebui asociat cu cel medicamentos.
- Lipsa oricărui imbold, lamentările, pierderea oricărei perspective, a apetitului la mâncare, perturbarea somnului ca și stările angoasate trebuie să fie semnale de alarmă pentru a apela la ajutorul medicului soecialist.
Formele ușoare în care evoluează depresia sunt mai curând considerate ca fiind reacții de adaptare, cu precizarea cuvenită, dacă respectivul se autoanalizeaza și își pune apoi întrebarea firească, care au fost sentimentele negarive care au declanșat starea sa depresivă. Dar, în loc sa procedeze astfel, toate energiile sunt, de fapt, adeseori folosite pentru reprimarea sentimentelor negative, negarea, minimalizarea sau ignorarea stării depresive.
- Va trebui, așadar, să vă puneți de acord cu cele mai intime și mai ascunse sentimente.
- Interveniți cu strategii și activități consecvente pentru depistarea stărilor conflictuale trăite, recunoscute, uitate sau reprimate.
- Descoperiți sursa de alimentare a sentimentelor “negative”. În acest mod cauza este limitată iar situația poate fi canalizată spre ameliorare. Această fază a unei depresii “ușoare” este susceptibilă de a fi depășită.
- Identificați resorturile inconștiente care dau naștere unor stări apăsătoare, confuze și depresive și schimbați-vă modul de a gândi.
- Toate acestea, precum și adoptarea unor strategii privind activitatea curentă sunt, pe lângă tratamentul medicamentos necesar, componente indispensabile a unei terapii moderne în cazul stărilor depresive.
Psihanalistul C. G. Jung spunea: “Depresiunea se aseamănă unei doamne în negru. Dacă apare, nu o respingeti, ci invitați-o la masă, ca pe oricare alt musafir, și ascultați-o ce are de spus.” (pag.96-101, Cum să ne calculăm coeficientul de personalitate, autori G. Senger şi W. Hoffman”)
Vom continua despre acest subiect si in alte articole.
