“Nu putem sa nu comunicam” – limbajul trupului
Atunci cand suntem animati de o amintire fericita aratam acest lucru. Se vede, comunicam transmitand semnale mai mult sau mai putin evidente, deseori subtile, celorlalti. Chiar si printr-o strangere de mana dezvaluim tot ceea ce poate sti cineva despre noi, bineinteles ca, doar atuci cand si acea persoana are sensibilitatea necesara pentru a detecta asta.
Nu putem sa nu comunicam.
Mintea si trupul sunt una, suntem ceea ce gandim iar prin limbajul trupului ne dezvaluim aptitudinile, valorile, credintele si chiar scopul nostru in viata.
In functie de starea in care ne aflam, limbajul trupului se schimba considerabil.
Observand persoanele aflate intr-o stare de asociere, ale caror actiuni sunt controlate de emotii, constatam ca ele se apleaca, se inclina, spre inainte si gesticuleaza mult pentru a-si exprima sentimentele. Ii intrerup adesea pe ceilalti iar cand vorbesc despre propriile sentimente isi duc mainile spre piept, aproape de inima.
Persoanele care stau drept, poate putin inclinate spre spate, pastrand distanta intre sine si situatia in care se afla, sunt in stare de disociere si isi pastreaza mult mai usor obiectivitatea.
In stare de disociere suntem deconectacti de la proriile noastre emotii.
In functie de felul in care gandim, apare o tensiune sau o relaxare si in trupurile noastre.
Cand ne gandim la ceva ca la o problema sau la lucruri pe care nu le dorim in viata noastra, ne concentram pe ceea ce dorim sa indepartam, ne motivam adesea spre a pune o distanta cat mai mare fata de sursa de durere sau disconfort. Gandind asa, etalam un limbaj al trupului tensionat.
Cand ne imaginam ceea ce vrem cu adevarat, cand gandim si actionam ca si cand ne-am atins deja scopurile, avem un limbaj al trupului adecvat iar lumea ne raspunde pe masura.
Comportamental, in acest fel, adoptam o atitudine „lejera”, suntem relaxati, avem muschii fetei eliberati de tensiune, avem miscari curgatoare, diferite de cele sacadate, bruste, nervoase.
Obiceiurile pe care le-am dezvoltat in viata sunt comunicate prin pozitia, gesturile, expresiile noastre faciale si riduri.
Constientizare limbajului trupului ne poate oferi o noua stare, o alta perspectiva, de data asta externa, din care putem vedea ceea ce se intampla si felul in care se intampla, generand obiectivitate in viata noastra.
Prin schimbarea comportamentului, printr-un mecanism invers, se poate schimba si ceea ce gandim si simtim. Daca ne incovoiem umerii si ne incordam gatul, ne vom gandi probabil la problemele din viata noastra. Iar privind in jos, vom simti si emotiile legate de aceste probleme.
Ridicandu-ne capul, ne vom desprinde, detasa de sentimentele noastre.
Un lucru bun, deci: „ Tine capul sus!”
