Etichetă: psihologie clinica
Psihologia clinica este un domeniu vast al psihologiei, care evalueaza cauzele problemelor, fie temporare, fie severe, ce intervin in functionarea psihicului uman. Preventia, diagnoza dar si interventiile terapeutice de baza sunt activitati ale psihologului clinician, acesta fiind ghidat de principiul ca fiecare persoana trebuie privita ca o fiinta vie unica, cu specificul si caracteristicile proprii.
-
Personalitatile schizoide
In filme, ne amintim de toti acei justitiari solitari si glaciali, scumpi la vorba si nepasatori la admiratia femeilor sau a multimii, ar putea fi considerati ca fiind schizoizi "activi". Clint Eastwood si Charles Bronson s-au specializat in acest tip de personaje impasibile, care isi regleaza conturile cu cei "rai" pentru a se regasi mai apoi doar în compania calului lor. (Bronson în filmul „A fost odata în Vest” si Eastwood în „PaIe Rider”). Personalitatea schizoida - Adesea pare a fi impasibila, detasata, greu de deslusit. Pare sa fie indiferenta la elogiile sau criticile celorlalti. Prefera mai cu seama activitati solitare. Are putini prieteni apropiati, deseori chiar din cercul familial. Nu leaga prietenii cu usurinta. Nu cauta compania celorlalti.
-
Asociatii verbale libere
O metoda de investigatie psihologica folosita, printre primii, de C.G. Jung. Acesta a alcatuit o lista standardizata de cuvinte considerata...
-
Depresia
Sunt mai multe tipuri de depresie, din acest motiv se vorbeşte despre tulburări depresive, generic despre depresie. Tristețea este una dintre simptomele principale ale depresiei, dar aceasta nu este de ajuns pentru diagnosticare.
-
O povestire terapeutica
Lucrurile nu sunt bune sau rele, spunea W. Shakespeare, gandurile noastre le fac astfel. Orice poveste schimba perspectiva si cadrele de referinta, dezvăluind noi semnificatii, oferind o imagine mai completa asupra problemelor noastre. Aceasta schimbare de perspectiva o intalnim si in multe din zicalele, proverbele si povestile populare romanesti: „Rău cu rău, dar mai rău fără rău” spunem deseori cand, cu intelepciune, constatam ca „răul” suferit ne-a ferit de un alt „rău”, mai mare.