Sindromul burnout

În lumea profesională, sindromul burnout a devenit un fenomen tot mai cunoscut.

Acestă oboseală cronică, epuizare, poate afecta sănătatea fizică și mentală.

Sindromul burnout a fost inclus în ICD-11 (abreviere la: Clasificare statistică internațională a bolilor și a problemelor de sănătate înrudite – Clasificarea Internațională a Bolilor) ca un fenomen ocupațional.

Nu a fost clasificat ca o condiție medicală, sindromul burnout fiind „un sindrom conceptualizat ca un rezultat al stresului cronic la locul de muncă care nu este gestionat corect”.

Burnout-ul este prezentat prin trei fenomene, în ICD-11:

  1. Senzații de lipsă de energie sau epuizare;
  2. Distanța psihică ridicată față de locul de muncă, sau sentimente negative sau cinice față de locul de muncă;
  3. Eficacitate profesională redusă.

Epuizarea la locul de muncă se poate manifesta fizic prin simptome precum durere, probleme gastro-intestinale sau imunitate scăzută, dureri de cap sau insomnie. Această oboseală emoțională se manifestă în toate activitățile de la locul de muncă.

Apar și se dezvoltă dezinteresul și alienarea de responsabilitățile de la locul de muncă.

Negativismul și lipsa de concentrare sunt, de asemenea, simptome ale sindromului burnout.

Cauza principală, stresul la locul de muncă. Presiunea termenelor limită, conflictele cu colegii, etc.

Simptome comune cu depresia

Oboseala cronică și nemulțumirea se pot transforma în depresie.

Simptomele burnout-ului pot avea în spate alte cauze precum: depresia sau anxietatea.

Epuizarea extremă, performanța redusă și perspectiva negativă asupra mediului înconjurator pot fi simptome ale depresiei.

De obicei, sindromul burnout poate fi ameliorat cu un concediu.

În cazul depresiei, problema nu se va ameliora prin odihna de la locul de munca. Va persista si după această perioadă.

Dacă până nu demult termenul de burnout se referea doar la riscurile extreme cărora le faceau față profesioniștii din anumite domenii de activitate, astăzi cuprinde si alte categorii de personae. Sunt semnalate tot mai multe cazuri în rândul copiilor și ingrijitorilor lor, dar și in alte circumstanțe, de exemplu familiale.

Totuși, să nu uităm faptul că, deocamdată, burnout-ul este recunoscut oficial de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) ca sindrom profesional.

Stresul

Burnout-ul poate fi rezultatul unui stres continuu, dar cele două afecțiuni nu sunt același lucru.

La stres persoana se poate supraangaja în anumite situații, la burnout apare lipsa de angajare.

La stres apar emoții foarte puternice, în timp ce la burnout emoțiile sunt plate.

Hiperactivitatea, energia redusă, caracterizează stresul. Sentimentul de neputință, motivație și speranțe reduse, caracteizează burnout-ul.

Stresul duce, în general, la tulburări anxioase. Burnout-ul duce la depresie.

Sindromul burnout este, până la urmă, un sindrom de epuizare, ce combină oboseala profundă cu dificultățile în activitatea profesională și un sentiment de eșec.


Diagostic diferențial

Pentru diagnostic, conform ICD-11, QD85 Burnout, sunt excluse:


Cabinet individual de psihologie, Alexandrescu Cristian


Articolul urmator
ARTICOLE PSIHOLOGIE – Pagina urmatoare
Translate »